Despre copii

Cresteti copii responsabili!

Citisem zilele trecute un articol moralizator ale carui concluzii erau ca oricum ai gandi si l-ai ghida pe copil pentru a-si alege meseria in viitor, tot tie iti va reprosa ca ai gresit insistand sa urmeze o cale sau alta.

M-a pus serios pe ganduri si ca de obicei am cautat repere si in copilaria mea. Nu am fost fortata sa aleg un domeniu sau altul, unele alegeri le-am facut singura matur sau imatur.

Unora le trebuie mai mult sa isi gaseasca drumul in viata, adevaratul drum, vocatia, acea munca placuta ce nu te oboseste sau cel putin nu te epuizeaza. Avand posibilitati reduse sau sustinere insuficienta oscilezi si pierzi ani pretiosi pregatindu-te, vorba vine, pentru un domeniu in care nu o sa profesezi niciodata! E trist pentru multi dintre noi care avem diplome de colectie, bune de admirat. Poate o sa ne foloseasca odata. Si poate nu a fost totul in zadar: in anii aceia de scoala ai cunoscut oameni noi, ti-ai dezvoltat alte abilitati. Nimic din ce inveti nu e in zadar.

Asa ca nu ma mir si nu consider fite atunci cand parintii aleg sa urmeze pedagogiile Waldorf sau Montessori. Difera mult de educatia traditionala. Nici pe cei cu homeschooling nu ii condamn- ii respect ca isi iau asa responsabilitate uriasa. Nu stiu daca as putea. Pana vine timpul integrarii puilor mei in colectivitate, ma pun cu burta pe carte si incerc sa gasesc solutia ideala pentru ei, pentru noi toti.

Trebuie sa treci prin multe ca sa ajungi la maturitatea de a nu condamna alegerile celorlalti. Rare sunt cazurile in care parintilor nu le pasa de copii. Incepand de la ingrijire, alaptat, educatie, alimentatie, sunt convinsa ca fiecare parinte se straduieste sa ofere ce e mai bun. Asa ca degeaba vii tu din exterior, necunoscandu-le problemele si conceptiile sa ii arati cu degetul ca exemplu de neurmat. Pentru altii poate tu esti ciudatul. Amintiti-va inainte de a fi parinti cum gandeati si ce planuri marete va faceati pentru atunci cand o sa aveti copiii vostrii. Mi se parea absurd sa vad un copil peste un an alaptat-am ajuns sa alaptez in tandem. Mi se parea inadmisibil sa iti lasi copilul sa faca o criza in public sau sa se intinda pe jos si sa urle ca vrea o jucarie- acum mi se pare firesc. Vedeam o mama morocanoasa care mai avea putin pana sa ii traga una toddlerului neastamparat si imi ziceam ca trebuie sa fie dusa cu pluta! Cum sa strigi la un copil? Nu incurajez violenta de nici un tip, dar ti se intampla. Mai ales daca nu mai stii de cativa ani cum e sa dormi o noapte intreaga sau ce e aia liniste. Am o multime de ganduri si idei, insa ma opresc si va spun doar: faceti alegerile care vi se potrivesc, incercati sa nu ii judecati pe altii pentru ale lor si mai ales cresteti copiii astfel incat sa fie capabili sa ia decizii proprii pe care sa nu le regrete ulterior! Sa isi asume greselile si responsabilitatile – e un lucru foarte important! Nu sunt perfecta, nici nu o sa fiu vreodata, insa ma straduiesc zi de zi si incerc sa dau sfaturi acolo unde simt ca sunt dorite – altfel ma lupt cu morile de vant! Cel mai greu e cand vin cu sfaturi de alaptare si lupt cu doua bunici, un doctor, doua matusi si trei vecine! N-am nici o sansa!