Zilele trecute, mi-au atras atenția niște lucrări deosebite: mărțișoare, tablouri primăvăratice cu iz de legendă, o îmbinare de tradiție, fantastic, nou și vechi în același timp de la Confitor ARTizanat. Mă gâdeam că anul acesta o să îmi aleg baba pe 9 martie, ca în fiecare an și aș purta un mărțișor cojocel cu mare drag! Mai mult de atât, lucrările m-au inspirat atât de tare, încât am scris Legenda Babei Dochia în versuri, sub formă de baladă. Sper să vă placă!

 

Balada Babei Dochia

 

Dochia avea un fecior-

Dragobete, scump odor!

Ce din voie nu-i ieșea,

Ci făcea tot ce-i spunea.

Până într-o bună zi

Când tare se-ndrăgosti

De-o minunată fecioară-

Ca o zi de primăvară.

S-au căsătorit pe-ascuns-

Babei Dochia nu i-au spus!

Pe Ileana n-o plăcea,

Mereu pricini îi găsea-

I-a dat ghem de lână neagră

S-o spele, s-o facă albă!

Și fata a plecat plângând

Și-a-nnoptat la râu spălând!

Lâna tot neagră era,

Pielea fină-i sângera!

Domnul Iisus s-a-ndurat,

O floare roșie i-a dat –

S-o pună-n apă, lâna să albească

Și astfel porunca babei să o îndeplinească.

Neștiind cine e- ea Mărțișor i-a zis

Și i-a dus babei floarea și ghemul alb promis.

Iar ea crezând că primăvara a sosit,

Îndată cu oile la munte a pornit.

A plecat Dochia la munte

Cu oi multe și cornute –

Îmbrăcată, zgribulită,

De ger mare pregătită.

Pe măsură ce urca,

Soarele o încălzea

Și lepăda rând pe rând

Cojoacele, asudând.

Nouă a dat pe rând jos

Crezându-le de prisos.

Când în munte a ajuns,

Tocmai pe piscul de sus,

S-a pornit un ger cumplit

Și totu-n jur a albit!

Baba Dochia a-nghețat –

În piatra s-a transformat!

 

Written by Ioana

Leave a Comment