shutterstock_38754184

Despre alăptare au curs râuri de cerneală on-line în ultima perioadă – pare că mamele au prins încredere în ele, au lăsat miturile și prejudecățile în urmă și își doresc să ofere copiilor lor tot ce este mai bun. În definiția mamei ar trebui să se includă ”o persoană care dă naștere unui copil și căruia îi vrea binele”. E instinctiv, e normal și natural. Nimeni nu contestă asta.  Singura diferență între o mamă care alăptează și una care nu alăptează stă în înformare și în măsura în care aceasta se lasă influențată de anturaj. Poți să ai 15 ani și patru clase – copilul e al tău și natura te-a pregătit să devii mamă în cele nouă luni de sarcină. Nu știe nici mama, nici soacra, nici bunica sau vecina mai bine decât tine ce ai de făcut. Doar să îți asculți instinctul de mamă! Uită-te la îngerașul tău cât e de fericit când te simte lângă el, cum zâmbește în somn când pielea lui delicată atinge pielea ta, cum adoarme fericit după ce și-a luat direct de la sursă lapticul cu dragoste inclusă!

Am citit mii de povești frumoase sau mai puțin frumoase despre alăptare și despre legătura mamă- bebeluș. Cu siguranță ați citit și voi. Articolele rigide cu prea multe date științifice sperie (sau hai să zicem distanțează). Nu am răbdare să parcurg uneori texte cu prea muți termeni de specialitate, cu cuvinte atât de bine alese încât ies din context.

Am reținut din tot ce am citit și sunt convinsă de următoarele:

  • Laptele praf nu o să poată niciodată copia laptele matern, indiferent câte mii de ani ar trece și indiferent cât ar evolua știința în domeniul ăsta. Laptele matern se produce la cerere. În cantitatea potrivită, la temperatura potrivită și adaptat nevoilor curente ale bebelușului. Am citit o relatare a unei mame care obișnuia să stocheze lapte matern și care a rămas uimită de cum se modifică vizibil compoziția acestuia în decurs de câteva ore. A muls lapte ca de obicei seara după ce a adormit micuța în jurul orei 21, iar noaptea fetița a început să dea semne de răceală. După miezul nopții când a muls din nou, laptele era gălbui și de consistență diferită (seara era alb, culoarea obișnuită a laptelui matur). Cum s-a întâmplat asta? Prin saliva bebelușului, se comunică la nivel celular mamei că există o problemă cu starea de sănătate a copilului (în cazul de față o viroză respiratorie), iar mama începe să producă lapte plin de anticorpi pentru a ajuta la lupta cu infecția. Ați remarcat cele care ați născut sau sunteți la al doilea copil că laptele începând cu a 2-a, 3-a zi are o culoare gălbuie: este plin de anticorpi și imunoglobuline, special pentru a ajuta micul bebeluș să prindă putere și să facă față cu brio noului mediu de viață mai puțin prietenos și steril decât cel în care a crescut până atunci. În primele zile după naștere e aur curat pentru sănătatea puiului– colostru!

Alăptând în tandem, eu sunt sigură că laptele se modifică în funcție de vârsta copilului și de nevoile sale curente. Am avut perioade în care cel mare a stat la bunici două săptămâni (varicelă pe rând toți patru din casă și nu am făcut față altfel) și fetița refuza în primă fază sânul destinat fratelui. Doar la somn o păcăleam să îl accepte. După aproximativ doua zile de supt din ambii sâni, îl accepta și trează, iar lactația se diminua atât cât să îi ajungă ei. Laptele fetei a fost întotdeauna mai alb și mai dens, al băiatului mai apos și nu la fel de dulce (recunosc, am gustat!).

  • Laptele matern e mereu acolo, e steril, e la temperatura potrivită. Nu trebuie să îți faci mereu griji în legătură cu prepararea, transportul, păstrarea lui și oferirea la o temperatură potrivită. Și e gratis! Laptele praf implică o mulțime de costuri pe lângă prețul lui: biberoane, sterilizatoare, termos etc.

Nu vreau să îmi imaginez cât mi-ar fi fost de greu mai ales în perioada de lăuzie să mă trezesc în puterea nopții să prepar laptele pentru un bebe care urlă de foame! La primul mârâit, atașat la sân și somn în continuare! Mica s-a atașat perfect din primul moment și nu mă deranjează în timpul somnului, nici n-am simțit-o până au apărut dințișorii.

  • Un copil alăptat nu va ajunge niciodată în perfuzii din cauza deshidratării. Am traversat momente dificile cu temperatură 39,5 care nu se lăsa combătută ușor când am avut varicela sau virus digestiv. În perioada asta, copilul a refuzat orice tip de aliment, inclusiv apa – dar sânul nu. Un copil nealăptat și nehidratat corect, la o temperatură atât de mare se deshidratează foarte repede. Să nu vă imaginați cele care nu aveți copii că sunt ușor de convins să accepte alimente sau apă-ceai în stări de boală: al meu nici ciocolată nu voia când a avut varicelă și de la apă zicea că ”doaie dinții”.Și să nu uităm confortul emoțional oferit de apropierea mamei, gândul că e lângă el mereu acolo să îl susțină și să îi aline durerile!

Sunt multe argumente pro-alăptare pe care aș putea să vi le aduc. Ce am enumerat eu, au fost motivele pentru care am continuat alăparea copilului mare peste sarcină și apoi cot la cot cu surioara (motive de ordin biologic). Celelalte le găsiți într-un alt articol despre alăptarea în tandem.

Mă întreabă cunoscuții cât mai am de gând să alăptez (fata are 9 luni jumate, băiatul 2 ani și 8 luni). Nici eu nu știu și nici nu mă complic să le ofer explicații, cel mai probabil cât vor dori ei, sau măcar în primul an de la intrarea în colectivitatea să îi ajut. Nu știu. Înainte să am copii mi se părea disgrațios un copil care merge în picioare agățat de sânul mamei – și uite unde am ajuns!

 

 

 

Written by Ioana

Leave a Comment