Cel mai mult mă impresionează copiii cu probleme. Mi se rupe inima și plâng cel mai adesea când văd povești de viață dureroase. Sunt atâția copii bolnavi, atâția îngerași nevinovați care nu vor putea vreodată să meargă, să vadă, să audă, să vorbească sau să se joace! Atâta tristețe în ochișorii lor mici, dar mai ales atâta deznădejde și lacrimi în ochii părinților. Apreciez mult acești părinți care luptă zi și noapte pentru un pas, pentru o silabă rostită, pentru un zâmbet de la copilul lor. Mereu m-am rugat și mi-a fost teamă pentru sănătatea copiilor mei, încă de când erau o aglomerare de celule în interiorul meu. Ce dar neprețuit este sănătatea! Privind în jur nici nu ar trebui să ne dorim mai mult. Și când mă gândesc că uneori obosită fiind mă irită vorbăria copiilor și le atrag atenția să înceteze, sau îl cert pe C să nu se cațere, rostogolească, alerge, cât de nerecunoscătoare pot să fiu! Alte mame ar da orice să își audă puii vorbind, să îi vadă mergând, alergând, jucându-se cu ceilalți copii.

Mulți părinți află încă din timpul sarcinii că vor avea un copil cu probleme și cu toate astea aleg să păstreze copilul în condițiile în care știu ce va urma. Și când te gândești că sunt atâția care își ucid copilașii sănătoși (îi spun întrerupere de sarcină, dar eu i-aș spune direct crimă) sau alții care își omoară copiii în bătaie sau îi nasc și îi abandonează pe câmp sau prin spitale. Evit să citesc astfel de știri și să mă uit la televizor pentru că mă încarc negativ extrem de tare, asta de când îi am pe ai mei.

Am trăit și eu un episod neplăcut în cea de a doua sarcină când mi s-au greșit analizele și rezultatele arătau infecție acută cu toxoplazma. Am avut o săptămână de coșmar! În sufletul meu știam că e totul în ordine cu păpușica mea, dar totuși nu am avut liniște până nu am repetat analizele și am făcut altele amănunțite într-un alt oraș. Au fost cazuri în care analizele nu au mai fost repetate și mama a făcut avort, dovedindu-se apoi că nu suferise de nici un fel de infecție! Oricum eu eram decisă ca indiferent ce se va întâmpla să nu renunț la sarcină.

Privind în ansamblu lucrurile, văd că e foarte greu să crești copii sănătoși, la copiii cu nevoi speciale nici nu vreau să mă gândesc câte resurse suplimentare îți trebuie  în plus (psihice și materiale).

Chiar dacă au de crescut un copil cu probleme, acești părinți nu se dau bătuți. Luptă și speră mereu și mai presus de orice își iubesc copiii la fel cum îi iubim și noi pe cei sănătoși. Sunt tot ai lor – sânge din sângele lor și pe lângă toate astea mai au de dus și un război mut cu privirile piezișe, cu marginalizarea socială la care sunt supuși frecvent, cu un sistem de sănătate și educație inadecvat pentru nevoile lor speciale.

Așa că dragi părinți de copii sănătoși: amintiți-vă măcar din când în când ce binecuvântați sunteți, iubiți-vă copilașii și nu îi marginalizați pe cei mai puțin norocoși. Dacă se poate, ajutați cu o vorbă bună, cu un zâmbet, cu o donație. Pentru ei contează enorm! Și nu în ultimul rând, învățați-vă copiii să îi accepte ca parte a acestei societăți, să nu îi excludă și să îi ridiculizeze pentru că și copiii cu nevoi speciale sunt tot copii.jywxnpm9h6tm

Written by Ioana

Leave a Comment