12795422_180678965652880_342405493358687079_n

S-a făcut mare tam-tam prin vară în urma unui incident de la un hotel de lux care i-a  avut ca protagoniști pe angajații acestuia și o mămică cu un bebe flămând. De fapt nu știm dacă era flămând sau nu. Mămicile știu de ce sug bebelușii: de foame, de sete și de aia! Problema e că restul lumii (cei fără copii mai ales) își imaginează că un bebeluș mănâncă așa, ca ei: trei mese principale, câteva gustări și doarme toată noaptea. Și că ai putea să eviți ieșirile în perioada în care bebe își revendică masa. Sau că din momentul în care începe bebe să plângă și până îi dai efectiv să mănânce mai poate trece ceva timp. Nu mai poate trece! Studiile spun că bebelușii resimt foamea într-un mod foarte dureros, iar laptele matern se digera foarte repede. Gândește-te în cât timp ți se face foame după o salată de fructe și cât timp îi ia stomacului să digere micii cu muștar și cartofi prăjiți! Ei, cam așa e și cu alăptat versus lapte praf!

Multe mămici cumpără biberoane și renunță la alăptat exact din motivul „cum îi dau eu să mănânce în public”. Poate sunt o fire mai comodă, dar pe mine m-ar lua disperarea să pregătesc biberoane noaptea, să mă îngrijesc mereu când mergem undeva de biberoane, termos, lapte praf, sterilizatoare, încălzitoare etc. Ieși din casă și gata! Mâncărica e mereu la tine: proaspătă, la temperatura potrivită, în cantitate suficientă. E ușor, e perfect, e natural! Cu gura lumii am avut ceva probleme în toată existența mea, că mi-a păsat de ea, cu toate că nu e deloc sănătos, însă când a venit vorba de copii, conceptul ăsta nu a existat pentru mine! Le-am dat oriunde, oricând, oricum!

Cu alăptatul în public și în tandem e mai greu! Mă simt în elementul meu între vecinii cu copii (că nu mă tot chestionează cunoscând povestea) și când plecăm din oraș. La mare m-au întins ăștia mici pe toată plaja. Observ că nu e ceva ce vezi mereu și nu neapărat despre tandemul în public vreau să vorbesc. Îl evit când pot pentru că văd dezaprobare maximă! Cel mai drăguț lucru care mi s-a întâmplat de când alăptez: Eram la mare. Ne plimbam printre tarabele unui bazar seara, când a început domnișoara să își ceară drepturile. Am ieșit afară și m-am așezat pe o bordură să le dau la amândoi (fără stres că doar nu mă cunoștea nimenea). A venit un băiat de vreo 17-18 ani care lucra acolo și mi-a adus un scaun! Am rămas profund impresionată de gestul lui.

Și cea mai amuzantă întâmplare: Aveam burtica mai mult decât vizibilă pe la vreo 6 luni de sarcină și băiatul nu mai avea răbdare, așa că i-am dat lăptic pe bancă în parc. Mă abordează o băbuță stupefiată: „Vai de mine, copil așa mare și suge!” „Cum să fie mare, doamnă?Are abia 6 luni, dar uite cât s-a făcut de mare de la țâță!”(avea un an și vreo șapte luni) „Vaiii! Și tu ești gravidă și îi dai țâță!?” „Nu doamnă, așa sunt eu, mai grasă!” N-a mai zis nimic săraca! Și-a făcut cruce și s-a tot dus!

Să mă ia careva la rost nu mi s-a întâmplat (prietenii, familia, cunoscuții mă iau mereu, dar degeaba!) în sesiunile de alăptat în public. Nici nu mi-am pus eșarfe în cap mie și copiilor, dar nici nu m-am postat în mijlocul magazinului sau parcului. Cea mai amuzantă replică pe care am auzit-o la o mămică de pe grup „Eu mă uit urât în jur preventiv, să nu îndrăznească cineva să comenteze!” Cum ziceam, pe cel mare încerc să îl limitez măcar în public când pot. Știți cum se uită  lumea la un singur copil care stă în picioare și suge, dar la doi!? Am un deja vu pentru vara viitoare!

Written by Ioana

Leave a Comment