Frumoasa perioadă a copilăriei e umbrită de multitudinea de boli cu care se confruntă un copil cu sistemul imunitar insuficient maturizat. Cele mai des întâlnite sunt problemele respiratorii și bolile copilăriei. Ca părinți suntem conștienți că doar intrând în contact cu virușii și trecând prin toate bolile, copilul își dezvoltă imunitatea. Cu toate astea, e de bun simț să îi protejăm pe ceilalți.

Decizia de a vaccina sau a nu vaccina copiii cred că a fost una dintre cele mai grele pe care le-am avut de luat. Am citit articole pro și contra până la epuizare și într-un final am ales să vaccinez. Are rost să mai spun că fac crize de colecist când îi duc la vaccin? Nu sunt pe deplin împăcată cu decizia, dar totuși sper să fie cea corectă și oricum de un lucru sunt sigură: Dumnezeu este singurul care ne protejează cu adevărat copiii.

S-a creat o adevărată nebuloasă în jurul epidemiei de rujeolă din România. Unele voci susțin că ar fi doar un șut în dosul părinților care au refuzat vaccinarea copiilor. Oricare ar fi adevărul, mie îmi cam tremură cămașa având o bebelușă de 8 luni căreia nu i-am făcut vaccinul (se face la vârsta de un an). Acum doi ani, când era C bebeluș, nu erau probleme cu aprovizionarea medicilor de familie cu vaccinuri. Acum mă văd în situația de a aștepta cu inima strânsă telefonul medicului să ne invite la înțepat. Nu știu când vine – fata mea are 8 luni și un singur vaccin…

Rujeola poate da complicații serioase în cazul copiilor nevaccinați, a bebelușilor și a celor cu imunitatea scăzută. Complicațiile ar putea fi: otită, laringită, bronșită, pneumopatie, rujeolă pulmonară malignă (poate cauza deces), bronhopneumopatie bacteriană, meningoencenfalită. În cazul gravidelor care au contactat boala în primul trimestru de sarcină, există riscul marformațiilor congenitale, risc de avort spontan sau naștere premature.

 

Chiar dacă îi curge doar puțin nasul copilului tău, un altul ar putea avea manifestări mult mai neplăcute la contactul cu același tip de virus. Cartierul în care locuim e plin de copii mici care se joacă între ei. Putem spune că am intrat demult în colectivitate, chiar dacă nu am frecventat creșa sau grădinița. Mai neplăcut e că pot da mai departe o boală a copilăriei sau un virus agresiv mămicilor însărcinate sau frățiorilor mai mici. Sunt mult mai precaută de când am infectat cu afte un copil a cărei mamă era în primul trimestru de sarcină. Numai eu știu câte griji și mustrări de conștiință mi-am făcut atunci! Mai ales că nu eram sigură de diagnostic și semăna cu roseola infantum erupția respectivă. Deci de atunci sunt mult mai atentă.

C a început să înțeleagă de ce nu ne mai jucăm cu copiii atunci când suntem răciți și mă bucur că învață cu ocazia asta să fie empatic și să îi respecte pe cei din jur. Suferă vreo două zile, apoi se împacă cu ideea că ne petrecem timpul altfel. Întorcându-ne din oras, unde am stat singuri făcând baloane de săpun, primul impuls a fost să fugă la prietenii lui să se joace. S-a oprit și exclamă :” Hi! Nu mergem la copii! Am uitat. Îi îmbolnăvim și pe ei”. Sau îl aud repetând prin casă: „Eu sunt prieten cu L. Nu îi dau și ei tuse și muci”.

E dificil să îi ținem izolați în perioadele de boală, dar nu imposibil. Un copil mai mare înțelege, unul mai mic poate fi dus cu zăhărelul și astfel le putem canaliza atenția spre alte activități. Am întâlnit la locurile de joacă mulți copii vizibil contagioși și de multe ori observam semne de răceală abia după ce se jucau 10-15 minute împreună…prea târziu.

Discutam recent cu mămicile despre cât de dificil e să intrii în casă cu un copil dornic de joacă. Anul trecut C ar fi stat toată ziua afară și nu prea avea cu cine, pentru că eu fiind însărcinată nu prea eram compania perfectă: ba voiam la toaletă, ba îmi era foame, îmi era cald, frig, m-aș fi întins, așa că era o adevărată aventură intratul în casă. După doi ani, a început să înțeleagă și să fie mai maleabil.

Cum îl conving să intre în casă:

  • Cu 10-15 minute înainte de a vrea să plecăm îi spun: mai stăm puțin afară și apoi mergem în casă. Foarte rar funcționează doar în forma asta, dar surprinzător, funcționează când nici nu mă gândesc.
  • Când au expirat cele 10-15 minute, îi amintesc că trebuie să plecăm și încep cu politețuri și expresii care lui îi plac ”Paaa! Ne vedem diseară, copii!”, ”Somn ușor, ne vedem mâine!” asta în timp ce începem deja să ne deplasăm.
  • Realizează că a fost dus de nas uneori și mârâie la intrare în scară și eu iar scot asul din mânecă: ”Hai iubire, ajut-o pe mama. Uite, du tu te rog plăsuța cu jucării/scutece.” Sau ”Îi deschizi la mami ușa? Ce drăguț ești! Mulțumesc!”
  • De obicei miros când nu e sătul de joacă după modul în care îmi răspunde. Îl întreb dacă vrea să mergem în casă și în funcție de cât e de apăsat și prelung nu-ul pun strategia în aplicare. Peste 10 minute de la ”nu” iar încerc : ”Haide să mergem să ne dăm puțin pe hintă și apoi mergem sus, da?” și aud mult doritul ”Da, mami”.
  • Când aud tot nu îi aduc aminte de cine știe ce carte care îi place sau ”Ce zici dacă mergem acum să ne jucăm cu plastelina? Sau să colorăm?”

Foarte rar dau greș cu strategiile de mai sus. Mai are și zile în care pur și simplu e setat să facă pe dos. În special când bebelușa suferea de colici sau când îi mai ieșea câte un dinte îmi canalizam mai mult atenția și brațele asupra ei și C era tare supărat așa că insista să îmi arate cu cine am de-a face.

În ultimă instanță folosesc un ton serios și hotărât ”Îmi pare rău, știu că vrei să te mai joci cu copiii, dar mami are nevoie să meargă la toaletă sau îi e foame, sau copiii pleacă și ei la somn” și cu toate protestele continui să mă îndrept spre casă. Momentul ideal să pleci e atunci când mai pleacă cineva.

Sunt curioasă cât timp o să mai funcționeze strategiile mele. O să ”coc” altele noi și adaptate pe măsură ce își pierd astea din eficacitate.images-1

Written by Ioana

Leave a Comment