img_20161107_162910

 

 

 

Chiar în momentul ăsta, abia văd calculatorul de cât nisip în ochi am! Mândra mea trece printr-o perioadă în care mă solicită atât de tare, încât stau și mă gândesc cum să îmi mai tai din sarcini și activități care nu sunt constructive. La planuri de cum să fur o oră de somn am renunțat. Tocmai studiez piața cu suplimente alimentare care ar putea induce somnul, fără să adoarmă buștean să nu mai aud copiii sau să influențeze alăptarea. De scris nu mă las, indiferent de consecințe: atâta plăcere am și eu!

Să vă zic cum arată zilele mele de două săptămâni încoace: zânuța cade la datorie seara în jur de ora 21 și după o buuună jumătate de oră se trezește. Apoi peste 15 minute, apoi peste încă 15, apoi mai doarme vreo jumate de oră…tot așa până pe la ora 3 când cade într-un somn mai profund. Pe la 3-3 jumate reușesc să adorm (în timpul ăsta eu mai scriu câte ceva, mai spăl vase, gătesc – cu plimbările de rigoare să readorm fetița). După ce adoarme ea la vreo jumătate de oră se trezește prințul: ”Mami, fac pișu!” Buun! Ia-l, du-l la baie. De la lumina aprinsă îmi sare somnul iar. Mă uit la ceas- e aproximativ 5. Se mai trezește mica odată, apoi pe la 7 domnișorul de tot (cea mai fericită am fost când l-am readormit până în jur de 10).

Încerc să îl mai duc pe la grădiniță, poate îl obosesc. Sau mai tare mă obosesc eu fiind la program normal…Nici asta nu e o garanție că îi va reveni pofta de somn la amiaz (azi nu…)

Când avea băiatul 8 luni am simțit cu adevărat ce înseamnă regresia somnului sau ce fac achizițiile mentale din somnul lor! Până la 1 an când a început să meargă singur au fost un coșmar nopțile mai ales (și era doar el).

Deci domnișoara exersează mersul în 4 labe. E caraghioasă rău! Merge în spate ca un răcușor, se fâțâie, face flotări, se enervează și țese strategii (noaptea!). Asta e principala problemă care o frământă cred. Și gingiuțele umflate și cuvintele noi învățate. Se trezește noaptea (acum trei nopți am găsit-o dormind lângă saltea, căzuse) se ridică și începe cât o ține gura: Uiteeee! Are deja aproximativ 10 cuvinte în vocabular, guraliva mea.

Rezum mai jos, în special pentru mămicile aflate la început de drum, câteva informații despre puseele de creștere. Sper să vă fie de ajutor!

Chiar și o mămică aflată la al doilea sau al treilea copil se îngrijorează când bebelușul suge foarte des, doarme foarte prost, vrea doar în brațe și e mereu agitat. E cea mai mare capcană pentru a renunța la alăptarea exclusivă și a recurge la suplimente sau diversificare înainte de vreme.

Puseele de creştere apar în primele zile de la naştere, la 7-10 zile, 2-3 săptămâni, 4-6 săptămâni, 3 luni, 4 luni, 6 luni, 9 luni etc, însă fiecare bebeluş, în parte, are modul lui unic de creştere. Puseele de creştere continuă şi după primul an de viaţă, şi apoi, şi în copilărie şi adolescenţă.

De obicei, mamele cred că produc o cantitate mai mică de lapte şi pot intra în panică. Însă,acestă perioadă este temporară şi este extrem de importantă pentru creşterea şi dezvoltarea copilului lor şi că  alăptarea la cerere este suficientă.
Suplimentarea influenţează reglarea producerii laptelui în funcţie de nevoile bebeluşului şi împiedică creşterea secreţiei lactate prin lipsa mesajului pe care îl transmite bebeluşul sânului de a face mai mult lapte.

Mi s-a întâmplat mai ales la primul copil să cumpăr hăinuțe de mărimea portivită, să le dau copilului o singură dată și peste câteva zile să nu îi mai fie bune. În timpul puseelor de creștere asta se întâmplă- cresc văzând cu ochii.

La bebeluşii nealăptaţi simptomele din timpul unui puseu de creştere sunt aceleaşi dar îşi cresc cantitatea de lapte băuta la o masă sau numărul de mese.

În ce privește a doua categorie, de pusee mentale, acestea sunt perioade de achizitii cerebrale, în care bebelușul învață lucruri noi, decoperă încet lumea din jur și pe sine în relație cu ea. De obicei aceste pusee, cunoscute și ca wonder weeks, sunt mai solicitante pentru copii, experiențele noi îi tulbură și au mai mare nevoie să fie alinați. De cele mai multe ori vor fi agitati, vor plange mai mult si vor cauta contactul fizic. Dar dupa ce trece perioadă critică, parinții constată că bebelușul știe să facă lucruri pe care nu le făcea până atunci.

Curaj mămici, trec puseele și noi rămânem cu amintirile frumoase și cu mulțumirea că am stat lângă copiii noștri când au avut nevoie de noi.

*În poză, frățiorul încerca să îi exemplifice mersul abușilea 😀

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Written by Ioana

Leave a Comment